Mont Blanc- Suprematia Naturii

In istoria milenara a existentei noastre, geniul si imaginatia umana au produs capodopere desavarsite. Incepand din antichitate cu CELE 7 MINUNI ALE OMENIRII, trecand prin locuri enigmatice si misterioase precum Stonehenge, Machu Picchu sau Chichen Itza si ajungang la constructii realizabile doar cu tehnica de ultima generatie, de tipul The Palm sau The World- Dubai, omul a incercat sa suprinda prin inventivitate si evolutie continua. Deasupra tuturor, cred eu ca ramane spectacolul naturii. Am ramas de foarte multe ori impresionat de un tablou natural ce si-a schimbat forma finala pe parcursul anilor sau chiar a zilelor. Cred ca partea cea mai frumoasa este ca in foarte multe cazuri arhitecturile produse de natura sunt reversibile, transformandu-se in functie de anotimp, conditiile climatice si modificari ale reliefului.
Orice calator este impresionat deseori in drumurile sale de frumusetea incredibila a naturii. Aceasta ramane forma primordiala a celei mai sofisticate arhitecturi. O astfel de capodopera naturala este si „Doamna Alba”.
Varful Mont Blanc chiar daca nu este cel mai inalt din Europa, ramane elita Alpilor si troneaza fruntas pe podiumul crestelor din Europa de Vest. Situat la granita dintre Franta si Italia, intre regiunile Haute-Savoie si Valle d’ Aosta,   muntele a constituit o disputa permanenta intre cele doua tari care l-au plasat pe rand, pe harta proprie.

Dupa cateva zile pe Coasta de Azur, am decis sa mergem spre Chamonix, urcand direct pe harta de la Nisa spre nord. Traseul ce pare unul demn de Turul Frantei, este plin de serpentine, pante extreme si tablouri memorabile. Nu cred ca este cel mai recomandat, insa cu siguranta este unul extrem de spectaculos. In incercarea de cucerire a versantilor, am parcurs kilometri intregi in treapta secunda la o turatie puternica, fapt ce a facut sa scada considerabil si extrem de rapid nivelul de combustibil din rezervor. Am incercat sa-mi imaginez o stare de liniste si sa ma transpun in ea, chiar daca panica incerca sa acapareze momentul. Gps-ul refuza sa-mi indice o statie de benzina in apropiere, iar satucele pitoresti, dar pustii,  deja conturau imaginea unei pene iminente.

Incercand sa vedem partea frumoasa a acestei calatorii si anume peisajele divine din jur, am ajuns intr-un final in punctul in care soseaua incepea sa coboare.Initial am fost tentat sa opresc motorul, insa servodirectia asistata electronic nu ar mai fi functionat, iar volanul ar fi ramas imobilizat. Am preferat deci sa las pozitia schimbatorului de viteze in punctul mort si pentru cateva minute am coborat din inertie, fara a mai tura motorul,   fapt ce a crescut distanta potentiala de parcurs cu benzina disponibila si sansa de a ajunge cu masina si nu pe jos la o benzinarie.

Peisajul montan din fundal pare a fi desprins dintr-o ilustrata de succes. Norii ireali de pufosi se lasa purtati in voie de curenti, pe deasupra crestelor inzapezite.

In scurt timp am intrat in Italia…..

Relieful dramatic impresioneaza spectatorul, prin schimbarea decorului cu fiecare noua curba depasita si serpentina parcursa.
Traversarea tunelului se face destul de anevoios, fiind impusa limita de viteza la 70 de km/h. Pentru a evita blocaje in trafic, trebuie mentinuta distanta fata de vehiculul din fata ta, de minimum 5m. Aceste conditii fiind respectate, genereaza o aglomeratie pe sosea si cozi de durata la intrarea in pasaj si zona anterioara acestuia.
Tunelul Mont Blanc este dispus cu telefoane, iesire de urgenta, parcari si sistem de ventilatie performant, pentru eliminarea gazelor de esapament….
Este o arhitectura incredibila imaginata de mintea si performanta umana, insa ingradeste frumusetea naturala a locului. Este ca si cum ai vizitat un oras grandios, plimbandu-te prin canalizarea acestuia.

La iesirea din tunel am ajuns din nou in Franta.

Mont Blanc-ul surprins in gradoarea sa maxima, iti arata puterea sa de a schimba radical si subit conditiile climatice. Multi au dorit sa-l cucereasca, insa putini au reusit, prin escaladare clasica, fara tehnici moderne si deplasare pe cabluri.

Cu mari emotii am reusit intr-un final apoteotic sa ajungem in Annemasse unde am alimentat cu un plin. Benzinaria ce nu avea o lungime mai mare de 20-30 de metri, era pozitionata inedit. Cand intrai in ea te aflai in Franta, iar la iesire erai deja in Elvetia, insa tot ceea ce conta era ca am ajuns pana acolo fara sa facem autostopul. Nu stiu daca situatia  un pic infricosatoare prin care trecusem, sau doar bucuria de a trai o noua experienta atipica, a fost cea care ne-a dat puterea de a mai face cativa pasi prin micul orasel aflat in apropierea lacului Geneva/ Leman. Bistrouri fermecatoare cu oameni binedispusi, felinare pe masa, carafe de vin si mirosul inconfundabil al unui jarret, ne invitau sa ne asezam pentru o cina memorabila.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s